M-am rugat capra să-i crape
Şi-a făcut-o, dar pesemne
Eronat, din două capre
A crăpat-o p’a de lemne,
Astă noapte pe furtună
A pălit-o cu lumină,
Din gorun, ce capră bună !...
De surcele-i curtea plină…
Nu te joci cu-a Lui putere
Însă tare m-a durut,
Eu vecin, zahăr şi miere,
I-o dădui cu împrumut.
Valeriu Cercel
Data publicare: 01/05/2010 | Vizualizari: 2711