De când nu mai port mătreaţă,
Nici frizer ca să mă tundă,
Am ajuns iarăşi în viaţă
Ca să fac cifră rotundă,
Şi…precum distinse doamne
Suferind de modestie,
Vârsta mea, cu-atâtea toamne,
Nici nevasta nu mi-o ştie,
Auzind-o cum se plânge
Azi, în zori, cu migăleală,
Că, mai greu parcă ajunge
Ca să dea de socoteală,
Fi’nd acuma o etate
Schimbătoare, ca şi clima,
Când în zori, să nu zic toate,
Soaţa-i de se scoală prima,
Dar cum nu-i o vârstă mică…
Pe la mijlocul ulucii…
Sunt fălos că-mi poarte pică
Toţi ce-şi mai stropesc papucii,
Însă-i vârsta potrivită
Când copii-s pe picioare
Şi doar când n-au recuzită,
Te mai cată …la boznare…
E momentul din răscruci,
Între cârcă, pensionare,
Când te-ntrebi de mai apuci
La birou vreo avansare,
Este vârsta când, pe dos
Îţi mai iei ciorapii-n pripă,
Şi nu simţi că au miros
Chiar de sar în sus şi ţipă,
Când te-mbeţi şi-adormi cuminte
Doar dintr-un pahar anost,
Şi nu-ţi mai aduci aminte
Cam al câtelea a fost…
Este vremea când uităm,
De gâlcevi, de dandanale,
Iar pe duşmani îi iertăm,
Suferind de boli normale,
Însă e şi minunată,
Când, la fuste de priveşti,
Parc-ai mai trăi o dată
Să n-ajungi să te căieşti (!)
Este trecerea-n revistă
Amintindu-ţi anii toţi,
Contemplând o nouă listă
Cu nepoate şi nepoţi….
Este vârsta, cum am spus,
Precum Terra de rotundă,
Însă cu un pol în plus,
Pregătit pentru o rundă,
C-o să-mi vină neamul tot,
Pentru performanţa asta
Şi pentru…ce bine-arăt,
…să-mi felicite nevasta !
Valeriu Cercel
Data publicare: 01/05/2010 | Vizualizari: 2893