Publicata de: cosmisian in Oameni
Uitarea e-un cuvant profund, sublim si nedorit,
Cand dragoste si dor in suflet porti;
E ca si poarta prinsa de un zid,
Prin care lumile in doua le desparti.
Uitarea e prapastia cruda ce e-n eter crescuta,
Sapat-adanc in inimi, sfidand fara sfortare
Orice protest al celor ce cuvintele-mi asculta,
Cand mintea te-a gonit, te-a pus in coltul de
UITARE!
Raspuns unei dileme:
Q: daca nimic nu se pierde, in ce se transforma uitarea.. ?
RE: Uitarea se transforma in OM!
cosmisian, 27 feb 2010
www.cosmisian.wordpress.com
Data publicare: 31/03/2010 | Vizualizari: 3627