altcineva

...intră pe uşă trăgând siguranţa de drumuri
peste-nserarea din noi ce abia se deşteaptă
să te apleci
nu mă aplec
te-mpiedic
nici asta - fiecare fiecăruia suntem
clipe-nrobite de-naltele ierbi
recunoaşterii
dar cine eşti tu?
ecoul din gând ce talazul lăsatelor temeri sclipeşte
însumarea tăcerilor albe sub nisipuri fierbinţi
dorul dezvelit până la sânge de picurările frunzei
dintr-o parte într-alta eşti
dimineţi ce scutură inima ferestrei deschise
sau iarna cu feţii ei frumoşi de zăpezi
cu steluţe la tălpi
poate cuvântul
grijuliu legat în batistă cu nod
să nu-şi piardă culoarea
sau poate...
nu
altcineva...