Pierdut „muză”

Publicata de: iuda in Legende

Raspunde cu o poezie Voteaza!  Bookmark and Share

Din lacrimi ascunse sub gene,
formez câte un cuvânt,
iar la unele pun semne,
ghilimele atașând...!

Toate îmi sunt de folos...
să-nțeleg cât sunt de mic,
de cât sunt de păcătos,
și prin lume un nimic.

Și nu cred că e un secret,
că din cuvinte-mi fac un scop,
de a ajunge un mic poet,
așa ca un fel de sport.

Dar vă spun cu siguranță,
că de vină e „muza mea”
care mi-a dat o speranță,
când zi de zi mă însoțea.

Cu ea timul îmi petreceam,
de dimineață până în apus,
chiar și noaptea o visam,
pân' m-a sedus și-apoi s-a dus.

____Original mesage____
From:Vrei Nu Vrei
09/04/2020 - 05:30 EEST

Data publicare: 11/04/2020 | Vizualizari: 283

Poezii de la acelas autor

 

Adauga un comentariu

Daca ai cont Logheaza-te aici.

Nume

ADRESA DE E-MAIL Nu va fi publicata pe pagina.

COMENTARIU

Cod de verificare CAPTCHA Image Reîncarca imagine



categorii

poezii noi

Salvati Copii Motivonti - Te ţine motivat

ultimele comentarii

membri noi

pagini interesante