O, TEMPORA !

Publicada por: codrisor en Sentimientos

Responde con otra poesía Votar!  Bookmark and Share

Ma-ntorc la mica mea bucata de pamant,
Ramasa de la tata din strabuna-i glie,
In sat mai toata ulita-i pustie
Si nici copii la joaca nu mai sant.

Casutele prin vremi sau coscovit,
Stand sa alunece spre mal de apa,
Caci timpu-n trup si-n maluri sapa
Si buruienile-n feresti au napadit.

In curtea casei mele parintesti
Doar nucul pus de tata mai rodeste,
Ciresul s-a uscat si creanga-i margineste,
Gradina din vecini cu meri domnesti.

Prin geamul colbuit de-atatea anotimpuri,
Zaresc naframa mamei si-un stergar
Si-n cui mai rugineste batranul felinar,
Ce sta de veghe noaptea-n alte timpuri.

Icoana cu Iisus, aproape ca-i desprinsa,
De pe peretele cu lavita si masa
Mai binecuvanteaza linistea din casa
Dar candela, nu-i mai demult aprinsa.

Ingenuchez, precum la Liturghie
Si spun o rugaciune pentru ei
Mama si tata, dragi parintii mei
Si pentru timpurile din copilarie,

Ce stiu ca niciodata, nu au sa reanvie!

Fecha de publicación 29/06/2009 | Vistas: 2586

Poesías del mismo autor

 

Agrega un comentario

Si tienes cuenta Entra aquí.

Nombre

DIRECCIÓN DE E-MAIL No será publicada en la página.

COMENTARIO



categorias

poesías nuevas



últimos comentarios

miembros nuevos

paginas interesantes