Monolog abstract...!

Publicata de: iuda in Suferinta

Raspunde cu o poezie Voteaza!  Bookmark and Share

Și m-am îndrăgostit de versul tău,
de mi-ai făcut inima să-mi tresară,
dar n-am știut că sufletul meu...
te va adora o viață-ntreagă.

Și mi-ai rămas în inimă blestem,
încă de atunci... din prima seară,
chiar dacă nu auzi când eu te chem,
să-mi faci din iarnă iarăși primăvară.

Și îmi ești forța ce îmi dă putere,
când liniștea pe suflet mă apasă,
căci doar tu poți face din durere,
să-mi pară viața atâta de frumoasă.

Și de atunci de câte ori e noapte,
mă gândesc la tine și zâmbesc,
că odată și odată și tu poate...
vei înțelege... cât eu te iubesc.

Și dacă n-am cui durerea ai mai spune,
că sunt un om... la fel ca tine...
o scriu în versuri că astea vor rămâne,
mai mult decât viața îmi dă zile.

___-Original mesage-___
From:Vrei Nu Vrei-Ard Pe Apă
11/07/2019 - 06:20 EEST

Data publicare: 14/07/2019 | Vizualizari: 134

Poezii de la acelas autor

 

Adauga un comentariu

Daca ai cont Logheaza-te aici.

Nume

ADRESA DE E-MAIL Nu va fi publicata pe pagina.

COMENTARIU

Cod de verificare CAPTCHA Image Reîncarca imagine



categorii

poezii noi

Salvati Copii Motivonti - Te ţine motivat

ultimele comentarii

membri noi

pagini interesante