Home » Poezii » Sentimente » LA MORMANTUL MEU,NIMENI SA NU PLANGA

LA MORMANTUL MEU,NIMENI SA NU PLANGA

Nu mi.ai dat o sansa,am sa mor de dor,
Stau in genunchi...de durere ma infior.
Plang cu rana in suflet,ce tu mi.ai lasat,
Poate eu sunt nebun,poate blestemat.
Nu spun ADIO,nu vreau,nu pot,
Timpul stat cu tine,asi vrea sa.l intorc,
Din mintea mea,nu vreau sa te scot,
Inima mi.e slaba,nu are suport.
Spui ca ma iubesti,nu o dovedesti,
Sau ti.e teama ca ma ranesti.
Ai vrea sa fii cu mine,imi spui tot mereu,
Nu pot sa mai cred si mi.e tare greu.
M.ai lasat sa pier,m.ai lasat sa mor,
Vrei singur sa dispar fara ajutor,
Am deja in inima un mare spin,
Voi muri usor,fara nici un chin.
Cand voi disparea si nu voi mai fi,
De m.ai iubit,doar tu vei sti.
Vom rataci pe drumuri diferite,
In vise efemere de mult adormite,
Plec in mormant,cu tine in gand,
E mai bine decat nimic...,sau nicicand