__...EU si MAREA...__

Publicata de: iuda in Iubesc o fata

Raspunde cu o poezie Voteaza!  Bookmark and Share


Ma simt ca marea cea involburata,
Cand se izbeste nemiloasa de tarmul sau,
Mult suflet am daruit candva la o fata,
Nu regret si totusi: imi c-am pare rau...

Eram ca marea calma dupa furtuna,
In liniste imi traiam cum puteam viata,
Nebuni eram si luam totul in gluma,
Asi vrea sa mor ca mi-am pierdut speranta.

Am pierdut-o intr-o zi de primavara,
Mi-e tare dor ca nu i-am mai auzit glasul,
-Sunt bine... de mi-ar spune asa in doara,
De ar fi sa mor... macar stiu ca ea mi-e "nasul"

Asi ramane singur eu cu tarmul meu,
Stiind ca fetei mele ii este bine...
Asi disparea fara sa am pareri de rau,
Ca tot ce-a fost... a fost... nu mai revine.

Am scris aceste randuri pe o fila prafuita,
Povestea mea sa ramana-n veci pecetluita.
Sper sa le citeasca si ea candva...
A fost iubirea mea...gingasa muza mea.

Amintirile cu noi vor ramane in mister,
De vrei sa le vezi... priveste sus pe cer.
Sunt Ea si Eu ce in liniste ne iubim...
Aici pe pamant...nu ne-a lasat al nostru destin.

de IUDA
30-06-2014

Data publicare: 29/06/2015 | Vizualizari: 180

Poezii de la acelas autor

 

Adauga un comentariu

Daca ai cont Logheaza-te aici.

Nume

ADRESA DE E-MAIL Nu va fi publicata pe pagina.

COMENTARIU

Cod de verificare CAPTCHA Image Reîncarca imagine



categorii

poezii noi

Salvati Copii Motivonti - Te ţine motivat

ultimele comentarii

membri noi

pagini interesante