Inicio » Poesías » Sentimientos » ecourile Vanei

ecourile Vanei

... ploile din crestetul stincii
fac culcus
izbavirii de cremene

ca-ntr-un asalt al clipelor
ginduri pun ordin-n litere
si-n alte ceruri fac foc

la malul unei lacrimi
marea
se-ncinge la soare

cresc urmele gindului
ce cade in glas
se-auzim titera lui

pe drumul rarit
ca-ntr-un hamac
se leagana frunza

cita duiosie
in zimbetul fiarei
incoltite de om

clipa cea mare
ne poarta
intr-un singur transport

cind are loc
deschiderea usii incet
altcineva se lipeste de prag

uitarea
imbraca pe-o mineca Jiul
restul e val

calul in fuga
uita
de stapinul in friu