Din amintirea ultimei ierni...!

Publicata de: iuda in Legende

Raspunde cu o poezie Voteaza!  Bookmark and Share

Când ușa sufletului ți-am deschis,
( poate un pic prea devreme )
nu mă gândeam că o să stau închis,
și despre umbra ta să scriu poeme.

Chiar de mă comportam ca un frate,
n-am fost niciodată un prefăcut,
că îmi doream să te știu bine în toate,
de la câte prin viață ai trecut.

Ți-am fost și părinte câteodată,
să te ajut la cele ce nu știi,
că nu degeaba am fața brăzdată,
de la viața ce a rupt din mine fâșii.

Și te-am ridicat treaptă cu treaptă,
să poți răzbate până la liman...
fără să știu ce mă mai așteaptă,
din iarna ultimului nostru an.

Iar dacă astăzi nu mai poți să plângi,
inundată de atâta bucurie,
e pentru că din atâtea nopți îndelungi,
am rămas doar omul ce-ți scrie poezie.

-----Original Message-----
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: 18.12.2o2o -o6:3o EEST

Data publicare: 18/12/2020 | Vizualizari: 44

Poezii de la acelas autor

 

Adauga un comentariu

Daca ai cont Logheaza-te aici.

Nume

ADRESA DE E-MAIL Nu va fi publicata pe pagina.

COMENTARIU

Cod de verificare CAPTCHA Image Reîncarca imagine



categorii

poezii noi

Salvati Copii Motivonti - Te ţine motivat

ultimele comentarii

membri noi

pagini interesante