Și mă întreb cum au trecut,
atâția oameni prin viața mea,
și de ce putere nu am avut...?
să fac ca ei... să-i pot uita...!
Și i-am văzut pe toți zburând,
ca și fiorul unei șoapte...
lăsând în urmă un legământ,
„prieteni până la moarte”
Sau poate toți s-au prefăcut,
la mine căutându-și l..
Ochii ei s-au dus de-a dura,
cred că chiar de la-nceput,
de mă tratează cu ura...!
chiar dacă nu sunt un sfânt.
Tot speram ca să revină,
însă n-o mai văd în zare,
și nu cred că-i a mea vină,
c-are pe chip riduri pale.
Și din ochii ei de înger,
azi nimic nu mă mai uimește,
că au forma u..
De oameni răi te poți feri,
de nu-ți vei rătăci drumul,
să nu te-oprești orice ar fi,
nici dacă trag cu tunul.
Chiar de aruncă toți în tine,
cu vorbe rele și ocară,
tu fă cum crezi că e mai bine,
fără să stai cu ei la sfadă.
Doar sufletele ce nu sunt rănite,
pot gândi calm cu înțelepciu..
Vai ce mult m-a fermecat,
și cât am crezut în ea,
până când am constatat,
că tot timpul mă mințea.
Dar am dezlegat misterul,
de la „muza” cu ochi verzi,
de i s-a albit și părul,
ca la curse atunci când pierzi.
Păcat că e ca smaraldul,
ce trebuie șlefuit,
dar nu se poate cu parul,
ci c..
Încă mi-aduc aminte bine...
de când ne povesteam atâtea lucruri,
și îmi suneai că-ți pasă de mine,
și-n jur erau atâția fluturi...!
Mă fascinai cu al tâu zâmbet...!
când îmi vorbeai despre iubire,
și-mi pătrundeai adânc în suflet,
unde-ți era atât de bine...!
Dar azi tăcuți ne ignorăm.....
Mai sunt și oameni pe pământ,
ce îți declară veșnică prietenie,
de îi privești ca pe un sfânt...!
cum pot-avea în ei atâta modestie.
Doar că „minunea” nu ține mult,
cu acei „prieteni” care să te-asculte,
de-ajungi să îi privești nătâng...!
cum de-au putut ca să te uite.
N-aș vrea să-mi f..
Spune-mi în care poveste,
pentru o clipă te-ai oprit,
căci aș vrea să-mi dai o veste,
așa ca la spovedit...!
De când mi-ai dat versu-n mână,
scriu pentru suflete goale,
când tu-mi erai la-ndămână,
ca să-ți scriu despre alinare...!
Mi-ai dat boală fără de leac,
când aveai gene-nlăcrimate..
A fost odată o nălucă...!
ce îmi scria de plângea cerul,
de și azi sufletul mi se usucă,
că nu am reușit să-i știu misterul.
Îmi scria despre rele și plăceri,
și-avea niște priviri pătrunzătoare,
de parcă toate au fost ieri,
așa era de încântătoare.
Și îmi povestea despre multe vise,
câ..
Spune-mi că ți-am fost ispită,
în atâtea nopți senine,
și-aveai inima topită,
de nu eram lângă tine.
Mai spune-mi că m-ai iubit,
și că nu puteai fără mine,
de câte ori în asfințit,
m-așteptai să fiu cu tine.
Spune-mi că te-am fermecat,
când mi-am dezgolit misterul,
și-ai fi căzut și-n ..
Când merge luna și se culcă,
iar razele-mi bat în fereastră,
un „acel bine” în mine urcă,
și viața-mi pare mai frumoasă.
E o nouă zi cu alte gânduri,
la preț redus de bună seamă,
ca cele duse-n patru vânturi,
și pentru care am plătit o vamă.
Dar Noiembrie mi se pare parcă,
că are „ceva”..
Pagini: Prima pagina Inapoi 58 59 60 61 62 63 64 .. 85 Inainte Ultima pagina