Eram echipa cea mai bună,
și asta datorită ție,
de câte ori sub clar de lună,
îmi păstrai inima vie.
Și asta știi destul de bine,
când ne întâlneam pe înserat,
ca noaptea toată să fii cu mine,
până în ziua când ai plecat.
Iar azi mai mult din amintiri,
îmi amintesc de acel paradis,
cu ..
Am lăsat vraja să mă ducă,
în lumea din virtual,
unde am dat peste-o nălucă,
ce-și căuta un liman.
Și vorbeam noapte de noapte,
c-avea inima pustie,
și-și dorea un suflet aparte,
ca mai bine să îi fie.
Ca într-un basm ce nu s-a scris,
o adoram că stă cu mine,
chiar mi se părea ca-n vis..
Ce mică e haina cuvintelor nespuse,
spunea de mult un filozof,
doar că uneori ar trebui traduse,
să le aflăm adevăratul lor scop.
Că dacă urechea le-ar putea auzi,
de câte ori se omit a fi spuse,
mai bine sufletului i-ar fi,
de cei ce le țin de noi ascunse.
Ne-am putea apăra de un sentim..
Nu mai vorbim de multă vreme,
de parcă ceva s-a rupt în noi,
acel ceva... de la blesteme,
de-a nu mai fi amândoi.
Și uneori mi-e dor de tine,
și mă apuc să îți scriu rânduri,
cu tot ce m-ai simt prin mine,
printre multe alte gânduri.
Deja presimt în mine o teamă,
și nu aș vrea să crezi ..
Regret...
că ți-am ieșit în cale,
când singură îți căutai un drum,
alăturându-mă de mersul tău agale,
ce n-aș mai face de te-aș vedea acum.
Regret...
că n-am fost ca alte haimanale,
să te las pe drumul tău însângerat,
unde erau doar promisiuni banale,
ce viața în rău... ți-a schimbat.
..
Să nu știi ce-nseamnă dorul,
și chiar te rog să te ferești,
că e mai rece ca izvorul,
în suflet de îl primești.
E tot ce-i mai rău pe lume,
când privești doar la pereți,
iar viața ți-e cenușie,
și în inimă săgeți.
Când de dor trăiești sperând,
privind razele de lună,
de cum se face amu..
După atâtea nopți de așeptare,
„acel ceva” a dispărut din mine,
și nu mai am nici acea stare,
de cânt vorbeam cu tine.
Multe amintiri deja se-nchid,
de câte ori mai scot un oftat,
că nu mai vreau să-mi fie frig,
de la un suflet care a plecat.
După atâția ani de așteptare,
mă sting ușor ..
Unde e omul de altădată...?
ce-mi făcea din noapte zi,
că are poarta încuiată,
și nu știu pe unde o fi...
Unde e omul pe care seara...?
îl așteptam cu dor și drag,
de ardea singură țigara,
până-mi apărea în prag.
Unde e omul care o noapte...?
îmi povestea de peste zi,
cum le-a rezolvat..
Am revăzut... acea privire,
ce odată sufletu-mi golea,
dar fără pic de strălucire,
cum îi avea când mă iubea.
Atunci... în fiecare dimineață,
avea ceva subtil - fermecător,
dar azi ochii îi sunt cu ceață,
și fără să mai aibă în ei dor.
Și chiar regret acea privire,
ca ruptă din altă gal..
Aș mai vrea mulți ani putere,
despre dragoste să vă scriu,
că o fac cu multă plăcere...
doar prin scris și nu grai viu.
Pe multe le-am trăit în viață,
și azi îmi sunt mângâiere,
de când iubeam enorm o fată,
ca un fagure de miere.
A fost... o minune rară,
ce o întâlnești o dată-n viață,
..
Pagini: Prima pagina Inapoi 24 25 26 27 28 29 30 .. 85 Inainte Ultima pagina