Categorie:
Autor:
Cuvânt:
 

Of... sărmanii...!

by iuda

Și a fost... a fost odată,
doi amici ce se certau,
un băiat și cu o fată...
însă totuși se iubeau.

Nu erau vecini se pare,
dar asta nu-i încurca,
ca așa din depărtare,
împreună să nu stea.

Nu puteau nici să se culce,
tot povestindu-și necazul,
când ceva te roade-n suflet,
și ține umed..

Risc pe cont propriu...!

by iuda

Sunt prea mulți nori pe cer,
De şi soarele se-nclină,
Peste oameni ce se cred,
Că sunt moțul la colină.

Toată vara au fost ca urșii,
Grandomani pân' în amurg,
Apoi noaptea prin șoproane,
Erau ca fructele-n pârg.

Dar deja miroase a fulg,
Și n-au lemne-n soproane,
De-am să-i văd acuși cu..

Poveste... cu El și Ea...!

by iuda

A fost odată un El şi o Ea...!
Și nu știu cum mai simplu să vă spun,
Când luna doar pentru ei lumina,
Iar lumea în jur... toată dormea...!

Din amintirea lor și-a lor poveste,
Cu-acele sentimente temătoare,
Misterul a rămas... că nu mai este,
Nici măcar o prietenie trecătoare.

El Iuda... ..

Prieten doar de vreme rea...!

by iuda

Cea mai bună prietenă a mea,
citește uneori nedumerită,
când nu înțelege câte ceva,
dacă o ador sau e chiar iubită.

De multe ori e chiar șocată,
de câte scriu și cum gândesc,
și am cea mai bună dovadă,
de câte ori sufletul îi răscolesc.

Își amintește de-acea primăvară,
cu nopți întregi ..

Visul ce m-ademenise....!

by iuda

Mă gândeam că sunt sărac,
până să o fi cunoscut...!
iar de-atunci nu mai am leac,
că a plecat și doare mult.

Și mi-e dor să-i văd privirea,
cu-acei ochi plini de tristețe,
când spunea că doar cu iubirea,
poți avea lucruri mărețe.

Ce puteam mai mult să-i cer...?
la așa suflețel de om...
..

Spun că doi... __________căci doi au fost...!

by iuda

Un "El" și o "Ea" c-am necăjită,
S-au întâlnit ca din senin,
Și la amândoi le era frică,
De nici nu știu cum să vă scriu.

"Ea" ca un pui de rândunică,
Cu "ciripitul" ei zglobiu,
Plângea cât e de nefericită,
În casa ei ca un pustiu...!

Și sub așa chip deghizată,
Vindea iluzii pe la "unii..

Suflete rebele...!

by iuda

Ca două mult prea reci statui,
Au ajuns a lor suflete...!
Din ce a fost și astăzi nu-i,
Ce le stârneau multe zâmbete.

Căci s-au lăsat duși cu valul,
De la iubire la blestem...!
De nu mai găsesc astăzi malul,
Pierdut într-un viitor etern.

Doar timpul plânge neputincios,
Că nu-i mai poate..

Victima speranţei_ Amintirea...!

by iuda

Amintirile mi-au rămas,
Şi vor rămâne-n continuare,
Chiar și când nu mai am glas,
Tot ele îmi dau târcoale.

Chiar de pare nebunesc,
Ele îmi sunt vindecare,
De câte ori mai iubesc,
Câte un om fără onoare.

Amintirea nu e povară,
Însă își pune amprenta,
Când te trezești într-o seară,
Că ..

Am plâns când a plecat... și încă plâng...!

by iuda

Și am iubit o nestemată rară,
pe care nu oriunde o întâlnești,
și-mi va fi pe veci comoară,
dintre toate stelele cerești.

Când am întâlnit-o prima oară,
mai multe nopți la rând am plâns,
căci aștepta pe cineva în gară,
dar n-a venit și-avea glasul stins.

Și strângând în ea atâta jale,
c..

Şi rozele se ofilesc...!

by iuda

Pe amintirea încremenită,
nimic nu mă mai recheamă,
cât timp cea ce îmi era „iubită”
are-n ea un fel de teamă.

Dar știu ce preț am plătit,
când mă topeam de pe picioare,
în atâtea nopți până în răsărit,
iar azi parcă e o cârtitoare.

M-am săturat de alergat,
după o așa „călătoare,
pentr..

Pagini: Prima pagina Inapoi 59 60 61 62 63 64 65 .. 85 Inainte Ultima pagina



categorii

poezii noi

Motivonti - Te ţine motivat

ultimele comentarii

membri noi

pagini interesante