Dacă stiam că viața este,
un drum alene către moarte,
m-aș fi născut „să fiu poveste”
să mă citești ca pe o carte.
Și de stiam că tinerețea trece,
în timp ce eram visător,
m-aș fi născut „izvor cu apă rece”
să-ți fiu mereu în suflet dor.
Dar m-am născut fără să știu,
că ochii tăi sunt d..
Și când sufletul te doare,
tu te luptă și învinge,
că altfel nu ai scăpare,
... și vei plânge...!
Când ai carnea sfârtecată,
și din ea îți curge sânge,
nu sta cu fața plecată,
... că vei plânge...!
Dacă ți s-a închis o ușa,
tu speranța nu îți frânge,
căci atunci de neputință,
... iar ..
Ai vrut să-ți fiu iubire,
în nopți triste de iarnă,
și-n loc de fericire...!
ți-am devenit povară...?
Ai vrut să-ți fiu în zori,
un ceas deșteptător,
și-n loc de dulci fiori,
ți-am oferit doar dor...?
Ai vrut să-ți fiu în suflet,
calmant la tot ce-i rău,
iar de stau și cuget...!
ți-am..
Odată... era mai bine,
și credeam că va fi veșnic,
până când s-a rupt de mine,
omul care-mi era sfeșnic.
Ochii ei...! ca cei de iarbă,,
păreau fagure cu miere,
dar păstrau o mare taină,
chiar de păreau ca o scânteie.
Erau iuți precum e vântul,
când îi priveam pe lumină,
și mai logici d..
Mă-ntreabă lumea trecătoare,
de ce mai scriu eu poezii...!
în loc să mă bucur de soare,
și de bucuria unei alte zi.
Dar mi se pare chiar firesc,
să-mi folosesc cât pot cuvîntul,
că prin el pot să și plutesc,
oriunde-ar vrea să-mi plece gândul.
Iar visele la mine nu au culoare,
chiar dac..
Și-am început să-mi pun pe chip,
momente multe fără tine,
căci n-are rost să îți dedic,
mai multe poezii și rime.
Și-am să încept să te alung,
ca pe o femeie oarecare,
decât după tine să tot plâng,
când îmi oferi plăceri amare.
Și-am să încept să stau mai drept,
sub apăsarea anilor trec..
Mi-e dor de al tău chip,
dar știu că e zadarnic,
mai mult să mă implic,
ca un calic la praznic.
De mult nu te-am văzut,
și ochii-mi sunt dovada,
de câte ori tot plâng,
c-așa a dorit soarta.
Mi-e dor de al tău glas,
să-mi spună un cuvânt,
de unde am rămas...!
când m-ai lăsat plângând.
..
De vrei să te întorci...!
Prin poezie mă simt mare artist,
când știu că nimeni n-o să mă aline,
căci mi-am înfrânt orice moment trist,
ce îl primeam adesea de la „tine”
Și nu-mi mai fac de loc păreri de rău,
după atât de mulți ani câți s-au scurs,
când îmi spuneai că în sufletul tău,
nim..
Întâmplător azi mă gândeam la tine,
și-o poză mai veche am sărutat,
dorind să-ți văd a ta privire,
ce de farmece m-a dezlegat...!
De-aș fi avut puterea de a vedea,
să merg spre tine fără de teamă,
azi nu doar la poză m-aș uita...!
ci la tine toată... ca în reclamă.
Dar iubirea ta subjugă..
Cu ce-ai rămas din ce erai...?
când viața îți era de zgură,
și lângă tine mă aveai...!
ca un duios cuvânt în gură.
Tot mă întreb și n-am aflat,
din ce-am trăit mai de demult,
de ce în vers m-ai alintat...!
dacă de mine nu ți-a plăcut.
Degeaba ochii-ți sunt senini,
dacă nu pot ca să mai ..
Pagini: Prima pagina Inapoi 48 49 50 51 52 53 54 .. 85 Inainte Ultima pagina