Ar fi esență multă în acest iubit popor
-Cum timpu-i chintesență de alean, nespusul dor-
E plin de oameni buni, de caste, vii Mesii
De apostoli... Să-i răzbuni pe toți, să-i reînvii!
Este deștept poporu-mi și eu sunt doar fărâmă
Și-ncerc ca și pe mine să-l scot din greu, minciună!
Și-i cald ..
Când prostului îi intinzi o mână,
Să nu te-aștepți la recompensă;
Nici cel puțin la ”Ziua bună!”...
Te va-njura pentru ofensă!?
Când prostului îi dai dreptate,
Să nu te-aștepți să-l ai fidel;
Nici cel puțin că-i speli păcate...
Ce ți le pune-n cârcă... el!
Când prostului mai dai o șansă,..
E-atât de tânără,
fără sfârșit se pare,
căci tinerețea i-a-nceput copilă;
de la-nceput de școală,
c-o idilă
la-ngrămădeală,
c-unu' mult mai mare...
Doar o aventură.
Tinerețea pură
și-o crede obișnuință,
oglindă-n multe ipostaze;
tăcând, zâmbind, rostindu-și fraze
goale, doar pentru rot..
Cu fiecare clipă e-n tot, cotidian
lipit într-un decor, cu acțibild se confundând,
simțit carne din spațiu, întreg într-o cutumă
uitată cum n-ar fi, ca timp fără liman
ce-l doar percepem, este... nesimțit că-i trecând;
doar îl contând avut, fărâmă cu fărâmă.
E-ascultător ce umple, ce-ar fi g..
Ca-n orișice atingem mândri paroxismul
Atunci când suntem revoltați că tembelismul
Reiese la iveală din străfunduri tenebroase...
De minți necultivate-n școli, se împărțind... pe oase.
Dar nu prostia e de vină, lenea, nesimțirea,
Fala fără motiv, furtul de carte, dezgolirea
De sâni, picioare..
Nu-i deloc nouă hâda rușine a spurcăciunii
Ce-mprăștie excremente împuțind harul lumii,
Dar parcă n-a mai fost în istorie o altă
Mai lașă, vanitoasă (la greu, te lasă baltă)
Și fură și se plânge că n-are bani de trai
Și munca o urăște, vrea traiul pe vătrai
Cerșind la infinit sponsor-izări... ..
Invazie de poezie într-un tsunami devastator
de liceeni fără de vârstă, ascunși în valurile fără identitate,
în poze gânditoare, răvășite de-un tumult cert simulat;
pe gânduri azvârlite pe țărmuri, să le cucerească
cu mâlul purtat inconștient, fără știința vreunui învățător...
Ramasuri de crâmp..
E ”n-are”,
pe stradă,
nici pentru mâncare
și-ar vrea să fumeze
... și n-are țigare
și face paradă
ținând metereze,
să-l vadă oricine
că nu mai e bine...
Nu mai are rușine.
Dar răul e altul,
căci stând
fără vlagă,
ajunge să creadă
că nemaimuncind,
umbrind doar asfaltul
... scutește ..
Trăiesc coșmar premonitoriu;
Ce va fi după, post Băsescu?
Ce-ar linge ăi lu’ Voiculescu...
Și Antenele-i văd viitoru’?
Cum oare schizofreni de ospiciu
Ce întorc mintea masochistic
Crezând realul paroxistic
Vor fi; parezici în supliciu?
Așa măcar îi știm o gloată
De papagali în colivie
..
Trăiesc, joc filmul vieții mele
Cu rol nescris, improvizez
Și nimeni nu-mi ia loc pe schele
Unde-s urcat să pavoazez.
Sunt în mulțime figurant,
Dar principal pe scara mea;
Când mim, când logo-enervant
În monolog... sau a tăcea.
Sunt singur responsabil de-acte
Și nu mai am vreun alt idol..
Pagini: Prima pagina Inapoi 47 48 49 50 51 52 53 .. 76 Inainte Ultima pagina