ciobanasul cel istet

Publicata de: vasilerob in Legende

Raspunde cu o poezie Voteaza!  Bookmark and Share

Pasc oile-intruna,de zori si pana seara
Pan'intr-o zi ca miorita se lovi,
Si nu putu sa mearga
de durere si de spaima
cazand jos la pamant
durerea o apasara
de acea ocara

ma dusei eu pan la ea
ma uitam cu-atentie
suferind oita mea
de durere si tristete
par-car fi altcineva
par-ca nu mai era
ca inainte,preferata mea

o ingrijisi frumos cum stiu eu mai bine
pentru ca in sine sufletul meu ma ardea
cand vazusi oita mea
in dureri si in suspine
miera frica sa nu moara
tot cea-veam mai scump pe lume
era pe cale sa piara

itr-o zi cu mare spor
oita mea ,,singurul dor''
cazu la pamant moarta
asta e prima data
cand din turma o oita
cu lacrimi de zeita
i sa dus timpul pe lume
si nu sa-n tamplat nici o minune

Data publicare: 08/12/2009 | Vizualizari: 2971

motzoaca a comentat:

bine ai venit printre noi ; inceputul e promitator !

Adauga un comentariu

Daca ai cont Logheaza-te aici.

Nume

ADRESA DE E-MAIL Nu va fi publicata pe pagina.

COMENTARIU



categorii

poezii noi

Motivonti - Te ţine motivat

ultimele comentarii

membri noi

pagini interesante