POVARA

Publicata de: gigi in Sentimente

Raspunde cu o poezie Voteaza!  Bookmark and Share

Din departari prin fulgi de nea,
Prin zgomot si troiene,
Un cal batran incet tragea,
Povara vietii mele.

Si era blonda si frumoasa,
Era si dulce si amara,
Avea ochi verzi ca o craiasa,
Sublima lui povara.

Povara asta cum sa spun?
Nu-i simpla mea idee,
Nu-s nici baloane de sapun,
E-o splendida femeie.

Dar are un 'ce' inlacrimat,
Ce aduce doar mahnire,
Si ar dori orice barbat,
S-o aiba-ntr-o iubire.

Dar vezi ca nimfa asta dulce,
Cu alaiul ei cu tot,
Pe apa sambetei se duce ,
Si s-o opresc nu pot.

Si de-as putea,de ce eu oare,
Sa stau in calea ei?
Si sa-i opresc drumul spre astre,
Sau poate chiar spre zei.

Si n-am oprit-o.Spre-naltimi,
Se indrepta tacuta...
...Dar sa intors intre multimi,
Plangand si abatuta.

Si atunci a plans si sa rugat,
De mine si de voi,
Sa nu lasam orice barbat,
S-o traga inapoi.

Si uite asa credul fiind,
O tin de asta vara,
Si zau nu mi-a trecut prin gand,
Ca mi-ar fi o povara.

Data publicare: 13/06/2009 | Vizualizari: 2635

Poezii de la acelas autor

 

Adauga un comentariu

Daca ai cont Logheaza-te aici.

Nume

ADRESA DE E-MAIL Nu va fi publicata pe pagina.

COMENTARIU



categorii

poezii noi

Motivonti - Te ţine motivat

ultimele comentarii

membri noi

pagini interesante