GOLICIUNE

Vina zeitele sa-mi fure,
Din piept azi inima-mi de piatra,
Schimbandu-mi viata si destinul,
Ca-n basmele de altadata.

Sa-mi puna inima pe jarul,
Infernului daca se poate,
S-o incalzeasca s-au s-o friga,
Din ea sa guste toate, toate.

Si daca a-nebunit vre-o una,
Sa vina sa-i dau leacul eu ,
Un leac scarbos sfintit de Bahus,
Sau poate chiar de Dumnezeu.

Si apoi s-o plimb sa vada lumea,
Pe care tot n-o intelege,
Ea prea nebuna, eu prea singur,
Ea prea fierbinte, eu prea rece.