cum lumea dispare

Publicata de: hudimcarmenelena in Sentimente

Raspunde cu o poezie Voteaza!  Bookmark and Share

E atata liniste incat in jur e un cutremur,
Imi e atata frica incat aud felul cum tremur.
Frigul noptii ma sperie din ce in ce mai mult,
Iarasi incep sa plang, dar tot eu ma ascult.

Si lacrimi reci, de gheata infierbintesc pamantul
Si iar fantome negre imi bantuie gandul.
Soarele dispare de parca nici nu ar fi fost,
Din tot ce este acum, nimic nu are rost.

Plang de fericire ca lumea se destrama
Si tot ce-a fost odata e un tablou in rama.
Pe cer a fost odata o luna si-un soare,
Dar acum, si ultima stea usor, usor dispare.

Data publicare: 12/08/2010 | Vizualizari: 2630

Poezii de la acelas autor

 

hudimcarmenelena a comentat:

poate ca multi dintre cei ce vor citi aceasta poezie simt ce simtsi eu

hudimcarmenelena a comentat:

este o creatie foarte puternica in care sunt descrise sentimentele comune tuturor. este o poezie foarte reusita

motzoaca a comentat:

ai dreptate , este destul de reusita ; tine-o tot asa !

carmelyta a comentat:

Foarte reushita poezia;)..bv:*

Adauga un comentariu

Daca ai cont Logheaza-te aici.

Nume

ADRESA DE E-MAIL Nu va fi publicata pe pagina.

COMENTARIU



categorii

poezii noi

Motivonti - Te ţine motivat

ultimele comentarii

membri noi

pagini interesante