Inicio » Poesías » Leyendas » Zero... sau... Început de sfârșit

Zero... sau... Început de sfârșit

E punctu-ntre minus și plus infinit
-Cum moartea ce naște pe noul venit-
E lipsa valorii ce-afirmă geloșii...
Iisus la atei și păgâni credincioșii...

Ocean sau izvor, pentru sursa de apă,
Cum gând neînceput în final ce ne scapă.
Big Bang nu e zero, e punctul de-a fi;
Un timp dintr-un spațiu trecut ce nu știi.

Căci lumea, ce-avem, din zero nu-ncepe;
Cum codrii deodat’ ce vor fi, au fost stepe.
Amoru-i produs sau dă el serenade...?!?
Ce nou născut, are... și e din gonade...!?!

E golul din suflet la mortul ce pleacă
Să lase acces, ca născutul să treacă,
E firul de praf din nisipul de dune,
Sau stânca din ceruri... venită Genune.

E vis dipărut, cu eșecul odată
Cu mii de-nceputuri, e totul o roată,
E oul, celula, atom, Univers...
Ce-apar și dispar, inedit... mereu șters.

E punct, relativ, între proști și a ști
-Cum crezul că mori și vii iar între vii-
E ceea ce spui, e punctul la frază...
Cum crezi în dreptate și-i pură emfază.

E clipa ce trece, venind, e odată,
Balanța-i fragilă, băiat... să fi fată...
E tot metaforic; realul nu-i c-este,
Cum minți des se pierd și revin din celeste.

E luciul de apă, abis, oglindire,
Cum omul de lut, e lutul în fire.
E-n pierderea vieții, câștig de organ,
De inimă-n piept... sau transplant din borcan.

E monstrul infim sau un praf Univers,
Cum mintea, drept gaj, la țintitul pervers...
Copilul născut ce-i deja la final,
Cum prostul cu nimbul de monumental.

E vârful peniței, la scrisul în versuri,
Cum spate de cult, sunt mulțimi de eresuri...
Creștinul păgân, e ateu revenit,
Cum bun e din rău, adevăr din mințit.

E golul din țeasta lipsită de creier...
Bethoven e geniul din cântul de greier.
E pasăre Phoenix din cenușa pădurii,
Cum omul divin... îi este cioclul naturii.

Concis, nu e zero, nimic este totul;
Începutu-i sfârșit și copil este mortul,
Amoru-i născut, dar și leac de potențe...
Suntem stări de idei, dintre mii d-experiențe.

E un punct, este-un cerc, e simplu o roată
Ce curge sau urcă; te plângi, te desfată.
Sunt eu prăvălire în static, inert;
Am fost, sunt, voi fi, nu mai știu, e incert!

”Plecăm de la zero”, e-o cumpănă a minții
Ce vrem să frapeze naivi, neînstruiții;
Minciuna de secole-n troc de milenii...
Formula de-a ține real... prin vedenii!!!
26.08.2010

Crazy Poems

Poesía loca, entra y coloca!

Zero... sau... Început de sfârșit

Poesías del mismo autor

Agrega un comentario

categorias

poesías nuevas

últimos comentarios

miembros nuevos

paginas interesantes