UMBRA LUI MIKA (nostalgie telepatica)

Publicata de: iuda in Suferinta

Raspunde cu o poezie Voteaza!  Bookmark and Share

Pierduta in tristete, lacrimi in tacere,
Ia mai ramas durerea,ia mai ramas sa spere,
Suspina...plange odata cu ploaia rece,
Afectata de timpul care greu mai trece.

Tot ce aude pentru ea sunt daor cuvinte goale,
Cu inima arzand, isi simte sufletul cum moare,
Pierduta in tristete,frigul o cuprinde,
Scapa trecutul din mana,de viitor se prinde.

Se uita pe fereastra,numarand frunzele ce cad,
Din tot ce a fost o data..acum s-a creat un iad.
Facand parte din proprilul ei abis,
Lasand urme care demult s-au stins.

Fara cale de scapare,nesperand viseaza ,
Orice amintire ce a trecut,in suflet o pastreaza,
Razele de soare se pierd odata cu tot ce ai iubit,
Din trecut tresare...un tare negru infinit.

Lasand in urma vise ce se transforma in scrum,
Pentru tot ce era de spus e prea tarziu acum,
Ranita,dezamagita din amintiri placute sadic,
Traite in alte timpuri cu vreun nostalgic.

Umbra ii ofera cele mai hotice ganduri,
In zile fara anotimp rabdand multe vanturi,
Printre multa ura cu greul de amintiri,
Umbra era MIKA nepasatoare in priviri.

Asteapta timpul ca sa-i treaca in sange,
Se pune in genunchi...apoi plange,
Trecutul inapoi o cheama o raneste,
Strange la piept poza...a unui om rece.

TOTUL E PIERDUT...TIMPUL A TRECUT,
NU MAI ARE...UN NOU INCEPUT.

04-12-2013

Data publicare: 04/12/2013 | Vizualizari: 366

Poezii de la acelas autor

 

Adauga un comentariu

Daca ai cont Logheaza-te aici.

Nume

ADRESA DE E-MAIL Nu va fi publicata pe pagina.

COMENTARIU

Cod de verificare CAPTCHA Image Reîncarca imagine



categorii

poezii noi

Salvati Copii Motivonti - Te ţine motivat

ultimele comentarii

membri noi

pagini interesante