Tu primăvara... eu toamnă la sfârșit

Publicata de: iuda in Legende

Raspunde cu o poezie Voteaza!  Bookmark and Share

Ne-am cunoscut din întâmplare,
ca două frunze de salcâm,
tâcuți... privind la mândru soare,
îngenuncheați de viață și destin..

Erai ca piatră de granit,
când te întrebam de suflet,
apoi în taină te-am iubit...
fără să scot un urlet.

Când lacrima îți mângâia obrazul,
tu ai făcut din ea izvor,
fără să-mi spui care-e necazul,
de ai în tine atâta dor.

Apoi într-o frumoasă primăvară,
după o iarnă cu păreri de rău,
mi-ai spus... ce și-acum mă înfioară,
„nu te iubesc...îmi pare rău”

-----Original Message-----
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: 21.11.2020 -20:40 EET

Data publicare: 21/11/2020 | Vizualizari: 33

Poezii de la acelas autor

 

Adauga un comentariu

Daca ai cont Logheaza-te aici.

Nume

ADRESA DE E-MAIL Nu va fi publicata pe pagina.

COMENTARIU

Cod de verificare CAPTCHA Image Reîncarca imagine



categorii

poezii noi

Salvati Copii Motivonti - Te ţine motivat

ultimele comentarii

membri noi

pagini interesante