Prea trista companie...

Publicata de: iuda in Legende

Raspunde cu o poezie Voteaza!  Bookmark and Share

Mi-a lăsat sufletul de piatră,
după nopțile pierdute în deșert,
și... și-a luat o altă mască...
iar pentru asta nu pot să iert.

Atât avea în suflet ca valoare,
de-ami arăta că este un nimic,
fiind doar o pasăre călătoare...
ce zboară noaptea în întuneric.

De atunci de șocuri mă feresc,
ca după un duș cu apă rece,
de mi-am pierdut și cheful să-mi doresc,
o iubire care sufletul să-mi sece.

Și chiar dacă odată mă v-a regăsi,
n-am să-i mai acord a mea prietenie,
dacă n-a știut din prima a mă iubi,
după o așa prea tristă... companie.

----Original Message--
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: o2.07.2016 2o:3o EET

Data publicare: 03/07/2022 | Vizualizari: 77

Poezii de la acelas autor

 

Adauga un comentariu

Daca ai cont Logheaza-te aici.

Nume

ADRESA DE E-MAIL Nu va fi publicata pe pagina.

COMENTARIU



categorii

poezii noi

Motivonti - Te ţine motivat

ultimele comentarii

membri noi

pagini interesante