Păcate vechi...!

Publicata de: iuda in Legende

Raspunde cu o poezie Voteaza!  Bookmark and Share

Când eram cândva prin iaduri,
pe cineva am întâlnit,
și n-avea nici idealuri,
așa suflet avea de trist.

Iarăși eu ca și năucul,
cum mai sunt din când în când,
mi-am dorit să-i șterg năsucul,
să îl scap măcar de-un chin.

Dar m-a înebunit cu-n zâmbet,
cu-acele gropițe din obraji,
oprindu-se pe loc din plânset,
e doar zâmbet chiar și azi.

Și de-atunci inima-mi bate,
și mă-ndeamnă să îi spun,
să îmi stea mereu aproape,
lângă sufletu-mi nebun...!

____Original mesage____
From:Vrei Nu Vrei
16/04/2020 - 15:50 EEST

Data publicare: 16/04/2020 | Vizualizari: 288

Poezii de la acelas autor

 

Adauga un comentariu

Daca ai cont Logheaza-te aici.

Nume

ADRESA DE E-MAIL Nu va fi publicata pe pagina.

COMENTARIU

Cod de verificare CAPTCHA Image Reîncarca imagine



categorii

poezii noi

Salvati Copii Motivonti - Te ţine motivat

ultimele comentarii

membri noi

pagini interesante