Moartea vrăbioarei

Publicada por: goeteri en Animales

Responde con otra poesía Votar!  Bookmark and Share

În soarele geros, sclipind
Pe crengile de-arbust golite,
Un stol de vrăbii zgribulind
Se vânjolesc, de frig trezite.

Scena-i movila din grădină
Pe albu-ntins neregulat
Și câțiva pomi de copertină
De lângă iazul înghețat.

E cald, dar frig de raze-n lame
Tăind obrazul, lipind nări
Și ochi nelunecoși cu scame
Ce-s fără rost în lăcrămări.

Din hârjoneala nesfârșită
Un cuplu bej-maron tărcat
Se avântă-n zarzăr; ea spășită,
El cu cioc negru, de bărbat.

Se vede că are un semn de-o pană
Ce-i din codița ei, mai albă
Și pare-ndrăgostită blană
Pe ramul plin de-o gheață dalbă.

Se gudură zburlindu-și puf
Și-ntinde micul cioc de-amor,
Iar el se trage întâi pe vârf,
Revine apoi în sărut cu dor.

Pe aleea doar închipuită
Din pași trecuți în zori de zi,
În noaptea clară șerpuită
Sclipește-un puf de-o pană gri...

Nu-i însă gri; metalic alb e
Și la doi pași o umbră-nchisă
De-un cafeniu, cu piciorușe,
Chircită, pe penaj alb ninsă.

Cu ochi deschiși mici, de piper
Și-o aripioară ruptă-n sânge,
Stă nemișcată-n moartea-ger...
Un cioc negru pe o țambră plânge...

Câtă durere o fi fost
În trupul mic doar cât un deget
Se prăbușind în cruntul frost...
Mă doare gând! De trist nu preged...
29.01.2012

Fecha de publicación 22/10/2013 | Vistas: 2723

Poesías del mismo autor

 

Agrega un comentario

Si tienes cuenta Entra aquí.

Nombre

DIRECCIÓN DE E-MAIL No será publicada en la página.

COMENTARIO



categorias

poesías nuevas



últimos comentarios

miembros nuevos

paginas interesantes