Eu,Omul

[proza]
Eu,Omul

Sunt Eu.
Daca ma vei recunoaste,te vei fi recunoscut;iar daca nu te recunosti,nu ma vei fi stiut.
Ah!Eram copilul care te privea zi de zi,incercand sa iti reaminteasca sa ii intelegi lumea lui micuta si sa ii arati lumea ta atat de mareata!Erai parintele care refuza sa inteleaga lumea infima a micutului,fiindca lumea sa era cu mult mai plina de adevar amestecat cu acea confuzie mai dulce decat mierea.Erai micutul care iti trageai de mana parintele,ca sa iti explice diferentele dintre cele doua lumi,desi de fiecare data se sustragea,otravit.
Ah!Eram parintele care aparent avea grija de tine la tot pasul si totusi,cazut tu fiind,n-am cugetat ca ai avea nevoie de ajutor;si totusi,atunci cand ti-a fost rau,te-am luat in brate,incercand sa pricep ce-mi spui printre lacrimi si atunci,cum voi fi avut grija de tine,copilule?!Erai copilul care nu-ti recunosteai profunzimea intr-a privi un posibil ajutor,atunci cand plangi;si totusi,ce te-a durut,cu adevarat,cand inecandu-te-n lacrimi,ii vorbeai parintelui tau pe o limba cu mult prea-ne-nteleasa?!Sa fi cazut si el,si tu sa fi ras,alungandu-ti lacrimile,sau..cumva,sa ii fi poruncit sa loveasca pamantul fiindca nu ti-a amortizat durerea?!
Ah!Sunt acelasi copil,devenit peste ani,parintele meu si cuget ca avand rol de parinte,ar trebui sa ma implic mai mult in viata copilului meu;poate ca ar trebui in primul rand,sa il privesc zi de zi,incercand sa ii disting micul univers,infinit mai imens ca al meu si inmiit mai nedefinit decat l-as contura eu vreodata;oarecum, sunt in masura sa constientizez nevoia de a-mi amesteca reflectiile,impreuna cu mierea si veninul,doar-doar s-or naste alte intrebari la care sa tot intreb mereu “de ce?” si sa caut raspunsuri,fie ca vor fi aparent doar niste confuzii,marete,dar..in mod sigur or sa imi stabileasca granitele ce despart cele doua lumi.
Ah!Sunt acelasi parinte,avand grija de copilul meu,incercand sa il inteleg iar apoi,sa permit blandetii sale sa imi inunde sufletul sfaramat de-a lungul vremii..si poate ca nu vor fi fost toate pierdute si inca mai era timp,sa il ridic atunci cand cade si sa-i sterg lacrima din ochi,imbucurandu-l.Intr-un fel,ametesc mereu sa tot ii port de grija iar el ma solicita la tot pasul si se uita cu coada ochilui totusi daca-l iau in seama atunci cand plange,de parca ar plange doar ca sa il iau in brate sa-l legan.Ori,poate doar e nesatul ca si mine,sa tot asculte povesti,sa poata visa?!Si oricum,visele sale,sunt sau ar fi mult mai frumoase decat ale mele si..totusi..sunt doar iluzii.Cand va creste si-mi va invata limba,obiceiurile,va gusta sigur din aceeasi otrava si..oare ce s-o face cu propria sa odrasla,atunci?!Cum va s-o povatuiasca si s-o fereasca de toate cele aparent-fermecate ce i le tot povestesc eu de zor?!
Ah!In mod sigur..va face la fel ca tine!Va citi,va intelege partial,apoi…va pleca,mai mult sau mai putin nepasator.Propriul sau copil,nu si-l va ingriji pe cat ar trebui si indiferent ca i-ar plange sufletul,intr-un colt;ci,mai sigur,va merge mai departe,ori..o sa-l certe fiindca..a cazut..si poate si fiindca..nu stie sa explice bine universul sau ne-perceput..
Si totusi,care erai?!Spune-mi!

©Th3Mirr0r

Crazy Poems

Poesía loca, entra y coloca!

Eu,Omul

Poesías del mismo autor

Agrega un comentario

categorias

poesías nuevas

últimos comentarios

miembros nuevos

paginas interesantes