Cuvinte pierdute-n eter...!

Publicata de: iuda in Legende

Raspunde cu o poezie Voteaza!  Bookmark and Share

Mă poartă toamna... la plimbare,
și-n amintiri să mă-nfășor,
din alea care din întâmplare,
au lăsat în urmă numai dor.

Mă poartă toamna... pe alei,
în noaptea cu lună plină,
unde sunt mii de femei...
dar a mea nu vrea să vină.

Mă poartă toamna... prin cuvinte,
cu acei stropi de amintire,
ca un balsam să mă alinte,
din tot ce-a fost cândva „magie”

Mă poartă toamna... dar degeaba,
ce-a fost trecut azi nu mai este,
că-n urmă a rămas doar pleava,
din acea dulce poveste.

-----Original Message-----
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: 06.09.2020 -14:30 EET

Data publicare: 06/09/2020 | Vizualizari: 65

Poezii de la acelas autor

 

Adauga un comentariu

Daca ai cont Logheaza-te aici.

Nume

ADRESA DE E-MAIL Nu va fi publicata pe pagina.

COMENTARIU

Cod de verificare CAPTCHA Image Reîncarca imagine



categorii

poezii noi

Salvati Copii Motivonti - Te ţine motivat

ultimele comentarii

membri noi

pagini interesante