Cerșetor de viață

Publicada por: goeteri en Inmortales

Responde con otra poesía Votar!  Bookmark and Share

Nu știu la cine să mă rog, să fiu un ciclu
-Cum anii se preling în anotimp pe rând
Din mugur desfăcându-mă-n esența unui gând-
Să-nmiresmez planeta, veșnic în periplu.

Copt, să mă pârg în caldul de cuptor,
Să ard a mere coapte cu zahar
Și Eva-mi hărăzită, să mă aibe-n dar...
În trup și suflet să mă-nvăț, să-nvăț dogoritor.

Ah, cum aș vrea ca vara s-o petrec
Cu lungile ei zile, pân’ la nesfârșit;
Să stau întins în mintea-mi de introvertit,
Oprind și timp -oricum e relativ- să nu-l mai trec.

Când ruginiu -de-apare peste dealuri-
Să scurg licoarea viei venelor sorbinde
Ce viața să-mi întoarcă-n atrii aburinde...
Să fiu pulsații ce-nroșesc timide idealuri.

Să intru, cald, în gerul albului de gheață,
Ca să-mi topesc omătu-acumulat,
Zbătându-mă-n speranța de-a nu fi uitat...
Cerșind în fond, la infinit, dreptul la viață.

Nu înțeleg?! La Univers, sunt un infim... și timp
Și loc în spațiu sunt la infinit!?!...
De ce nu mă renasc, cum anotimp, la nesfârșit?!?
Cunoașteți vreo adresă, sau aveți relații în Olimp???
04.09.2010

Fecha de publicación 04/09/2011 | Vistas: 2966

Poesías del mismo autor

 

Agrega un comentario

Si tienes cuenta Entra aquí.

Nombre

DIRECCIÓN DE E-MAIL No será publicada en la página.

COMENTARIO



categorias

poesías nuevas



últimos comentarios

miembros nuevos

paginas interesantes