... să fiu cel „fără de nume”

Publicata de: iuda in Legende

Raspunde cu o poezie Voteaza!  Bookmark and Share

Trece viața pe lângă noi,
ca o strângere de mână,
răscolind praf din gunoi,
ca nimic să nu rămână.

Din acea iarnă cu tine...
când mi te-am oprit să plângi
mi-ai lăsat doar amintire,
un „nimic” ce des mi-l frângi.

Și tot sper ca tu odată...
să te-apuci să scrii o carte,
cum a fost întâia oară...
când te-a săgetat o șoaptă.

Apoi despre alți plăvani,
ce ți-au declarat iubire,
ce-a durat o zi sau ani,
poate un rând și despre mine.

Cum te știu eu aiurită...
mai mult nu-ți vei aminti,
căci din a ta „elită”...
eu și mort te voi iubi.

Că ți-am fost ce tu n-ai fost,
o lumină-n miez de noapte,
iar tu muza fără de rost,
care a iubi nu poate...!

Original mesage
Vrei Nu Vrei
04/03/2019

Data publicare: 04/03/2019 | Vizualizari: 59

Poezii de la acelas autor

 

Adauga un comentariu

Daca ai cont Logheaza-te aici.

Nume

ADRESA DE E-MAIL Nu va fi publicata pe pagina.

COMENTARIU

Cod de verificare CAPTCHA Image Reîncarca imagine



categorii

poezii noi

Salvati Copii Motivonti - Te ţine motivat

ultimele comentarii

membri noi

pagini interesante