Categorie:
Autor:
Cuvânt:
 

by goeteri

Din două universuri, care ți-e cel mai sfânt;
Necunoscutul nimeni, râvnit din neștiință,
Sau semenii ce-i știi culcați demult, pământ,
Rămași de rădăcini, să ne sorbim conștiință?

La praf stelar țintim, ne căutând origini
Și apăsat călcăm, strivind uitate vise
Sub tălpile-n oglindă, pe luciu..

by goeteri

Am pornit în mine dintr-un fir de păr,
cel mai de sus ce stă mereu rebel
și am alunecat ceva mai jos
spre spate ’nainte de ceafa, ea dintre acele masate,
ceva mai sus de unde am echilibrul, la un creier mic, un cerebel,
iar înspre față am fruntea peste emisfere
cu întortochieli de adevăr
până..

by goeteri

Am sufletul abur suflat pe o sticlă
De geam, oglindind inima-ți de-odăi
Strângându-se-n șoc, explodând ca o aplică
Când becul o arde-n scântei calde, moi.

Mă uit fără șir; nu-i cârlig să m-agațe
Din spațiul fundal, am doar chipu-ți hublou
Ce străpung, curg fluid, mă preling palme, brațe
Și ..

by goeteri

S-a mai sfârșit ceva
înspre inevitabil
din crezul că există infinit...
a mai murit
încă o stea
așa,
cum credem că-s mereu toate pe cer
la fel de mari și împânzindu-și strălucirea...
deci e-un sfârșit etern, indiferent de nu se vrea,
e infailibil
ca și orice asfințit;
de unul singur, la fe..

by goeteri

... s-a sleit de vlagă până și ceasul, într-o lume bulimică ce-așteaptă să mănânce timpul rămas
spre întoarcerea la sursa de gene și-n vârful speranței stă aprinsă în cerc lustra imensă,
orbitoare, într-un halou ce-a absorbit orice umbră de pe solul radiind
de-un abur inexistent, doar o distorsi..

by goeteri

Atârnă, parcă dinspre cer, cristal topit
Cu-ncolăciri de lupe translucide
De-un gri sticlos, catifelat la pipăit,
Alunecos cu ascuțișul bont... din tablele livide.

Se-adună larg din lacrimi de îngheț
Ce se preling pe altele statui,
În pisc cu plecăciune la pământ, semeț
Franjurând aer plin ..

by goeteri

Amestec de-un frizant velur atinge dermul
Ce se înfioară un pic stingher, după ce cald s-a dus,
Căci orele l-au luat cu el întunecând mai iute cerul
Și timp dispare, nu știu unde, între zori și apus.

Astrul, arzând orbește-n spre amurg, orizontal,
Tăind parcă felii din clipe, luându-le din gr..

by goeteri

... un puf alb jucăuș plutește zburdalnic, nesigur
se-ntoarce spre griul de vată în nuanța alburie,
iar pică și fuge cum flutur
ce nu are frunze de pomi, nici flori să-l îmbie...
dansând mai departe aproape că-l pierd, nu-l prefigur
și-odat' se reîntoarce, privirea mi-o scutur
că-ncep să-l iub..

by goeteri

Stau într-un octombrie însorit cu pielea caldă
Și nu pot să privesc scânteia care mă dezmiardă;
Chiar mă-ntrebam, cum n-amendăm pentru pericul
Potențial, cum facem pentru jucării, neprevăzutul la vehicul?

Mai mult, sunt chiar cu totul depășit, nici nu cred știința
Ce de amar de timp ’mi tot s..

by goeteri

... se sparge negru-ntr-un neon ca flama din sudură,
cu gust ca de greață de ochi usturând de o răceală adiândă prin frunze trezite
și azuru-i o pâclă de mov sidefat în nuanțe scadente spre luciul -în cristale spărgând-
ce-nțeapă-n bărbițe un cor de cocoși ce se cheamă pe rând, enervant repetând
..

Pagini: Prima pagina Inapoi 1 2 3 4 5 .. 13 Inainte Ultima pagina



categorii

poezii noi

Motivonti - Te ţine motivat

ultimele comentarii

membri noi

pagini interesante