Viitor putred...

Publicada por: iuda en Sentimientos

Responde con otra poesía Votar!  Bookmark and Share

Nu îi mai spun dulci cuvinte,
de câte ori apare luna,
că sigur nu mă mai ține minte,
că adora mai mult minciuna.

A plecat când înfloreau merii,
fără nici o strângere de mână,
lăsând în urmă spasmele durerii,
din sufletul ei acru de păgână.

De-atunci ani au trecut mulți,
și seara vorbesc doar cu luna,
de cum apare de după munți,
despre cea ce credeam că-i zâna.

Nu mai simt nimic din ce simțeam,
și nici în alte vorbe nu mai cred,
de câte ori stau și privesc pe geam,
văd viitorul tot putred.

___Original mesage___
From: Vrei Nu Vrei
02/o8/2o21 20:oo EEST

Fecha de publicación 02/08/2021 | Vistas: 1080

Poesías del mismo autor

 

Agrega un comentario

Si tienes cuenta Entra aquí.

Nombre

DIRECCIÓN DE E-MAIL No será publicada en la página.

COMENTARIO



categorias

poesías nuevas



últimos comentarios

miembros nuevos

paginas interesantes